Trei ani. Și totuși, parcă ieri.
Alexandru Gheorghiu a trăit 88 de ani cu o intensitate pe care mulți nu o ating nici la 40. A fost arhitect în Cluj — omul din spatele câtorva clădiri pe care le treci zilnic fără să știi că el le-a visat.
Era un om al dimineților. Se trezea la 5 fără ceas și spunea că dimineața e singura oră cinstită a zilei. Bea cafeaua neagră, citea ziarul pe hârtie și ascultau Bach sau Enescu, niciodată altceva la prima oră.
Avea un umor sec și o memorie extraordinară pentru detalii: știa data exactă când a vizitat fiecare muzeu din Europa, prețul pâinii din 1965, titlul primei cărți pe care a citit-o singur.
Familia îi păstrează biroul neatins. Creionele sunt tot acolo, exact unde le-a lăsat.