Silvia Bota ar fi împlinit în decembrie 39 de ani. Nu a apucat.
Era fotografă. Nu profesionist — mai bine: era amatoare în sensul latin, iubitor. Fotografierea era pentru ea un act de dragoste față de lume. Arhiva ei de pe telefon era o enciclopedie a Brașovului văzut diferit: ziduri vechi, copii pe triciclete, câini vagabonzi cu priviri inteligente, bătrâni la taclale, lumina de seară pe Tâmpa.
Lucra ca designeră grafică, dar visul ei era să facă o expoziție. Avusese o dată ocazia, amânase pentru că i se părea că nu e pregătită. Nu a mai prins-o.
După plecarea ei, prietenii i-au organizat expoziția. 80 de fotografii în Piața Sfatului. Oamenii s-au oprit, au privit, unii au plâns fără să știe de ce.
Pregătită era. Era pregătită de mult.
